emite (ro)
Appellatio pronuntiatusque
+/-API: /eˈmite/ - Syllabificatio phonetica: e·mi·te — morphologica: emit-e
Notatio
+/-Verbum transitivum
+/-emit|e, ⁓, -ă, emis, emițând
Coniugatio
+/-Verbum finitum
Modus | Vox activa | |||||
---|---|---|---|---|---|---|
VT623 | Tempus praesens | imperfectum |
perfectum |
plusquam perfectum | ||
Persona | indicativ. | coniunct. | imperat. | |||
I. sing. | emit | să emit | emiteam | emisei | emisesem | |
II. sing. | emiți | să emiți | emite! | emiteai | emiseși | emiseseși |
III. sing. | emite | să emită | emitea | emise | emisese | |
I. plur. | emitem | să emitem | emiteam | emiserăm | emiseserăm | |
II. plur. | emiteți | să emiteți | emiteți! | emiteați | emiserăți | emiseserăți |
III. plur. | emit | să emită | emiteau | emiseră | emiseseră |
Verbum infinitum
+/-Modus infinitivus | participium | gerundium |
supinum | ||
---|---|---|---|---|---|
praesens | substant. | praesens | perfectum | ||
a emite | emitere | emițând | emis | emițând | de emis |