hidrogen (ro)

Dacoromane

Appellatio pronuntiatusque

API: /hidroˈʤen/

Syllabificatio phonetica: hi·dro·gen — morphologica: hidro-gen

Nomen substantivum

hidrogen neut.

1. hydrogenium

Declinatio

N29	inarticulat.		articulat.
n.	sing.	plur.	sing.	plur.
nom. acc.	hidrogen	—	hidrogenul	—
gen. dat.	hidrogen	—	hidrogenului	—

Dictiones collatae

• hidrură

Hyponyma

• deuteriu
• ortohidrogen
• parahidrogen
• tritiu, trițiu

Collocationes

• atomul hidrogenului
• hidrogen lichid
• hidrogen metalic

Systema Periodicum Dacoromanum

H He Li Be B C N O F Ne Na Mg Al Si P S Cl Ar K Ca Sc Ti V Cr Mn Fe Co Ni Cu Zn Ga Ge As Se Br Kr Rb Sr Y Zr Nb Mo Tc Ru Rh Pd Ag Cd In Sn Sb Te I Xe Cs Ba * Lu Hf Ta W Re Os Ir Pt Au Hg Tl Pb Bi Po At Rn Fr Ra ** Lr Rf Db Sg Bh Hs Mt Ds Rg Cn Nh Fl Mc Lv Ts Og * La Ce Pr Nd Pm Sm Eu Gd Tb Dy Ho Er Tm Yb ** Ac Th Pa U Np Pu Am Cm Bk Cf Es Fm Md No

Dictiones derivatae

• hidrogena
• hidrogenare
• hidrogenat

Composita

• antihidrogen
• bombă cu hidrogen
• hidrocarbură
• hidrogen fosforat
• hidrogen greu
• hidrogen sulfurat
• peroxid de hidrogen