duce (ro)
Appellatio pronuntiatusque
+/-API: /ˈdu.t͡ʃe/ - Syllabificatio phonetica: du·ce — morphologica: duc-e
Notatio
+/-Verbum transitivum
+/-duce, duc, ducă, dus, ducând
- Dūcere || Facere ut aliquis aut aliquid moveatur.
Coniugatio
+/-Verbum finitum
Modus | Vox activa | |||||
---|---|---|---|---|---|---|
VT642 | Tempus praesens | imperfectum |
perfectum |
plusquam perfectum | ||
Persona | indicativ. | coniunct. | imperat. | |||
I. sing. | duc | să duc | duceam | dusei | dusesem | |
II. sing. | duci | să duci | du! | duceai | duseși | duseseși |
III. sing. | duce | să ducă | ducea | duse | dusese | |
I. plur. | ducem | să ducem | duceam | duserăm | duseserăm | |
II. plur. | duceți | să duceți | duceți! | duceați | duserăți | duseserăți |
III. plur. | duc | să ducă | duceau | duseră | duseseră |
Verbum infinitum
+/-Modus infinitivus | participium | gerundium |
supinum | ||
---|---|---|---|---|---|
praesens | substant. | praesens | perfectum | ||
a duce | ducere | ducând | dus | ducând | de dus |
Dictiones collatae
+/-Synonyma
Dictiones derivatae
+/-Composita
Collocationes
- Ducă-se dracului