fugi (ro)
Appellatio pronuntiatusque
+/-
API: /fuˈd͡ʒi/ - Syllabificatio phonetica: fu·gi — morphologica: fug-i
Notatio
+/-Verbum intransitivum
+/-fugi, fug, fugă, fugit, fugind
- Fugere || Cursu et celeriter discedere.
Coniugatio
+/-Verbum finitum
| Modus | Vox activa | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| VT311 | Tempus praesens | imperfectum |
perfectum |
plusquam perfectum | ||
| Persona | indicativ. | coniunct. | imperat. | |||
| I. sing. | fug | să fug | fugeam | fugii | fugisem | |
| II. sing. | fugi | să fugi | fugi! | fugeai | fugiși | fugiseși |
| III. sing. | fuge | să fugă | fugea | fugi | fugise | |
| I. plur. | fugim | să fugim | fugeam | fugirăm | fugiserăm | |
| II. plur. | fugiți | să fugiți | fugiți! | fugeați | fugirăți | fugiserăți |
| III. plur. | fug | să fugă | fugeau | fugiră | fugiseră | |
Verbum infinitum
+/-| Modus infinitivus | participium | gerundium |
supinum | ||
|---|---|---|---|---|---|
| praesens | substant. | praesens | perfectum | ||
| a fugi | fugire | fugind | fugit | fugind fugând |
de fugit |
Dictiones derivatae
+/-- fugă
- fugaci, fugace
- fugacitate
- fugaciu
- fugar, fugară
- fugareț, fugariță
- fugarnic, fugarnică
- fugăreală
- fugări, fugăresc
- fugător, fugătoare
- fugitiv
- fugitivitate