teme (ro)
Appellatio pronuntiatusque
+/-API: /ˈteme/ - Syllabificatio phonetica: te·me — morphologica: tem-e
Notatio
+/-Verbum temporale
+/-teme, tem, teamă, temut, temând
- Timēre || timorem sentire, vereri.
Coniugatio
+/-Verbum finitum
Modus | Vox activa | |||||
---|---|---|---|---|---|---|
VT601 | Tempus praesens | imperfectum |
perfectum |
plusquam perfectum | ||
Persona | indicativ. | coniunct. | imperat. | |||
I. sing. | tem | să tem | temeam | temui | temusem | |
II. sing. | temi | să temi | teme! | temeai | temuși | temuseși |
III. sing. | teme | să teamă | temea | temu | temuse | |
I. plur. | temem | să temem | temeam | temurăm | temuserăm | |
II. plur. | temeți | să temeți | temeți! | temeați | temurăți | temuserăți |
III. plur. | tem | să teamă | temeau | temură | temuseră |
Verbum infinitum
+/-Modus infinitivus | participium | gerundium |
supinum | ||
---|---|---|---|---|---|
praesens | substant. | praesens | perfectum | ||
a teme | temere | temând | temut | temând | de temut |