Solum teme Dacoromane
ab hac subpagina tractatur.
Vide etiam s.v.
teme.

Appellatio pronuntiatusque

+/-
 API: /ˈteme/
Syllabificatio phonetica: te·me — morphologica: tem-e

Notatio

+/-
← Latinetimeō (timēre)

Verbum temporale

+/-

teme, tem, teamă, temut, temând

  1. Timēre || timorem sentire, vereri.

Coniugatio

+/-

Verbum finitum

Modus Vox activa
VT601 Tempus praesens imperfectum
 
perfectum
 
plusquam
perfectum
Persona indicativ. coniunct. imperat.
I. sing. tem tem   temeam temui temusem
II. sing. temi temi teme! temeai temuși temuseși
III. sing. teme teamă   temea temu temuse
I. plur. temem temem   temeam temurăm temuserăm
II. plur. temeți temeți temeți! temeați temurăți temuserăți
III. plur. tem teamă   temeau temură temuseră

Verbum infinitum

+/-
Modus infinitivus participium gerundium
 
supinum
 
praesens substant. praesens perfectum
a teme temere temând temut temând de temut

Dictiones derivatae

+/-